|
576 From: Ddcid@aol.com Date: Mon Apr 9, 2001 7:51pm Subject: Re : [bordercartograph] bibliobus
Ainsi m'ont trouvé les événements de '89 qui ont changé l'oeillet à travers lequel je voyais le monde. La réalité devint "sociale", - beaucoup plus importante, plus puissante et plus événementielle que la fiction dans laquelle je vivais jusqu'alors. J'ai cessé d'écrire ma littérature de bibliothèque. Pour la première fois je "voyais" en dehors de la bibliothèque. A ce moment là, plus qu'auparavent, je me suis souvenue de Monciu Sudinski, un sociologue roumain, auteur de quelques volumes de littérature orale, sorte de "découpages" autobiographiques de quelques personnages issus directement de la culture du réalisme qui aurait voulu être socialiste mais qui ne restait que social. Il faudrait rajouter au sujet de Monciu Sudinski qu'il entamait la grève de la faim pour la libération d'un collègue, un philosophe arrêté par les autorités de Bucarest et qu'il est obligé ensuite de quitter le pays à la fin des années 70. Il avait environ 30 ans. Il a choisi la Suède et quant à mon tour j'arrive à l'étranger et à la.....sociologie, j'apprends qu'il s'y est suicidé après quelques années. A la bifurcation systémique de 89, sa littérature prennait pour moi une dimension qui m'était destinée. Il n'est pas traduit en aucune langue de circulation, mais pour me comprendre, lisez Oscar Lewis :"Les enfants de Sanchez"- nous faisons partie de la même famille. Dana Diminescu texte original en roumain: Atunci cind Marion ne-a scris despre proiectul ei, mi-a fost imposibil sa ma opresc la o "singura carte" pe care sa o recomand si altora: am crescut intr-o biblioteca, ma identific bine cu o biblioteca, e corpul meu. Explicatia prozaica ar fi ca ani de zile am stat inchisa intr-o biblioteca - aceasta fie si numai din simplul motiv pentru ca in societatea in care traiam in Romania ceusista, " biblioteca" raminea singura lume libera. Scriam fictiuni borghesiene si citeam. Desi terminasem facultatea , parintii imi propusesera, impotriva sistemului care ma acuza de parazitism, o renta lunga pentru "studiul " meu in biblioteca. Asa m-au gasit evenimentele din '89 si care au intors ocheanul prin care vedeam lumea. Realitatea devenise "sociala", - cu mult mai importanta, mai puternica si mai evenimentiala decit fictiunea in care traisem pina atunci. Am incetat sa mai scriu literatura mea de biblioteca. Pentru prima data "vedeam" in afara bibliotecii. Atunci, mai mult decit inainte, mi-am adus aminte de Monciu Sudinski, un sociolog roman autorul unor volume de literatura orala, sorte de "decupaje" autobiografice ale unor personaje iesite direct din cultura realismului care ar fi vrut sa fie socialist, dar care a ramas numai social. Despre Monciu Sudinski ar mai fi de spus ca intra in greva afoamei pentru eliberarea unui coleg , un filozof arestat de autoritatile de la Bucuresti si este obligat sa paraseasca tara la sfirsitul anilor 70 . Avea in jur de 30 de ani. Alege Suedia, unde, aveam sa aflu o data ajunsa la rindul meu in strainatate si ... in sociologie, ca se sinucisese, citiva ani mai tirziu. La rascrucea sistemica din '89, literatura lui avea sa ia pentru mine o dimesiune destinatara. Nu este tradus in nici o limba de circulatie, dar pentru a ma intelege cititi-l pe Oscar Lewis, "les enfants de Sanchez" - facem parte din aceasi familie. |